2 Sisteme De Reglare Automata Sra

FIŞĂ CONSPECT 1 (FC1)

Tema: Sisteme de reglare automată

Schema unui sistem şi a unui sistem de reglare automată este prezentată în FT1

  • Prin Sistem de Reglare Automată (SRA) se înţelege un sistem realizat astfel încât între mărimea de ieşire şi mărimea de intrare se realizează automat, fără intervenţia omului, o relaţie funcţională care reflectă legea de conducere a unui proces.
  • Elementul de comparaţie (EC) are rolul de a compara permanent mărimea de ieşire a instalaţiei tehnologice cu o mărime de acelaşi fel cu valoare prescrisă (considerată constantă), rezultatul comparaţiei fiind semnalul de eroare ε.
  • Regulatorul automat (RA) are rolul de a efectua anumite operaţii asupra mărimii ε primită la intrare, respectiv are rolul de a prelucra această mărime după o anumită lege, numită lege de reglare, rezultatul fiind mărimea Xc aplicată ca mărime de comandă elementului de execuţie.
  • Elementul de execuţie (EE) are rolul de a interveni în funcţionarea instalaţiei tehnologice pentru corectarea parametrilor reglaţi conform mărimii de comandă transmise de RA.
  • Instalaţia tehnologică (IT) este în cazul general un sistem supus unor acţiuni externe numite perturbaţii şi acţiunii comenzii generate de RA a cărui mărime de ieşire este astfel reglată conform unui program prescris.
  • Traductorul (Tr) este instalat pe bucla de reacţie negativă are rolul de a transforma mărimea de ieşire a IT de regulă într-un semnal electric aplicat EC.

Clasificarea SRA

Există mai multe posibilităţi de clasificare a SRA în funcţie de criteriul adoptat. Mai importante sunt următoarele:

1. După caracterul informaţiei apriorice asupra IT se deosebesc SRA cu informaţie apriorică completă şi SRA cu informaţie apriorică incompletă. În primul caz, caracteristicile IT sunt practic invariabile în timp, în al doilea caz aceste caracteristici se modifică (sub influenţa unor perturbări) într-un mod care nu este dinainte cunoscut. Pentru a compensa influenţa unor asemenea modificări asupra performanţelor sistemului se folosesc elemente suplimentare, de adaptare, rezultând sisteme adaptive.
2. După dependenţele – în regim staţionar – dintre mărimile de ieşire şi de intrare ale elementelor componente se deosebesc SRA liniare (când dependenţele sunt liniare) şi SRA neliniare (când cel puţin una din dependenţe este neliniară). Din punct de vedere matematic sistemele liniare sunt descrise prin ecuaţii liniare, iar cele neliniare prin ecuaţii neliniare.
3. După caracterul prelucrării semnalelor se deosebesc SRA continue (când toate mărimile care intervin sunt continue în timp) şi SRA discrete (când cel puţin una dintre mărimi are o variaţie discretă în timp).
4. După aspectul variaţiei în timp a mărimii de intrare (şi deci şi al mărimii de ieşire) se deosebesc trei categorii:

  • sisteme de reglare automată, dacă mărimea de intrare este constantă;
  • sisteme cu program, dacă mărimea de intrare variază după un anumit program;
  • sisteme de urmărire, dacă mărimea de intrare variază aleatoriu în timp.

5. După numărul de bucle principale (de reacţie) se deosebesc sisteme cu o buclă principală şi sisteme cu mai multe bucle principale sau sisteme de comandă.
6. După viteza de răspuns a IT la un semnal aplicat la intrare se deosebesc SRA pentru procese rapide, când constantele de timp ale IT nu depăşesc 10 secunde (acţionările electrice) şi SRA pentru procese lente când IT au constante de timp mai mari şi de multe ori au şi timp mort.
7. După caracteristicile construcţiei dispozitivelor de automatizare se deosebesc SRA unificate (când toate mărimile care circulă sunt unificate, adică au aceeaşi gamă şi aceeaşi natură) şi SRA specializate, când nu se întâmplă acest lucru. La sistemele unificate, diferite blocuri ale dispozitivelor de automatizare pot fi conectate în diferite moduri rezultând astfel o varietate mare de structuri realizate cu un număr relativ mic de elemente componente.
8. După agentul purtător de semnal se deosebesc sisteme electronice, pneumatice, hidraulice şi mixte.